Trei mascara pe care regret că le-am cumpărat.

Recunosc că sunt shopahoolică şi că indiferent câte farduri, rujuri sau creme parfumate aş avea, întotdeauna găsesc loc, bani şi motive pentru noi achiziţii :). Din păcate, unele dintre achiziţii ajung să mă dezamăgească, chiar dacă înainte de a le cumpăra am citit review-uri bune despre ele pe alte bloguri.

Dacă săptămâna trecută vă spuneam despre o mascara pe care o ador şi aş (re)cumpăra-o oricând, azi vă arăt trei mascara pe care regret că le-am achiziţionat.

Prima mascara este L’Oreal Miss Manga. Promitea volum, o textură de lungă durată, gene curbate şi….negru cel mai negru. Periuţa e flexibilă şi ar trebui să se îndoaie în orice direcţie tocmai pentru o mai bună aplicare.

Din păcate, se unduieşte aşa de bine, încât trebuie să insist ca să aplic ceva straturi uniforme. Rezultatul nu a fost unul de volum, ci unul de… „picioare de păianjen”: gene lipite între ele la vârfuri, produs neaplicat uniform (în dimineţile în care mă grăbeam). Produsul meu a fost adus din UK, deci nici măcar nu pot pune calitatea slabă pe seama faptului că e „produs pentru Europa de Est”.

Pe ambalaj era trecut „Clump free, flake free, smudge free”. Fix asta nu a fost: a încărcat genele, a lăsat fulgi negri pe obraz şi s-a întins sub ochi în maximum două ore pe timp de vară.

Deci, Miss Manga este Miss No pentru mine, deşi altor fete le-a priit de minune.

Al doilea pe listă este Margaret Astor Big&Beautiful Butterfly Look Mascara. Recunosc că m-au atras, fix în ordinea asta: fluturele de pe ambalaj, periuţa şi culoarea.

Peria mi s-a părut interesantă, cu acea uşoară formă de S. M-am gândit că va ajunge şi la iudele alea de gene mici mici din colţurile interne ale ochilor. În plus, spun că e adaptat pentru cei care poartă lentile de contact. Nu mi-a făcut o privire Wow, dar nici nu a fost cel mai slab rimel din colecţia mea.

Alungirea genelor nu e  extraordinară, iar formula ca de gel mi se pare că-i cam taie din culoare. Dezamăgirea cea mai mare a fost că nici nu ajungeam bine până la serviciu şi era deja întins pe sub ochi.  Deci, puteam să pup de adio machiajul perfect chiar înainte de ora 10.00. Iar dacă uiţi că eşti dată cu rimel şi te scarpini la ochi, ustură cu spume. E drept, eu am şi ochii foarte sensibili.

Concluzia mea: Dacă-i musai să mă dau cu rimel şi nu mai am niciun rest, prin niciun tub, o să mă dau cu ăsta.

Şi să trecem la ultima dezamăgire. Max Factor Eyebrightening, varianta pentru ochi verzi. Trebuia să aibă ceva tonuri roşiatice, ca să se potrivescă – aşa zice teoria culorilor – cu verdele.

E o mascara „purtabilă” atâta timp cât nu te ia cu emoţii ca să verşi vreo lacrimă, cât nu te plouă şi nu-s 35 de grade afară să transpiri abundent.

În niciun caz nu e „volumising” cum pretinde, iar dacă aplici mascara asta într-un singur strat…nu e nicio diferenţă. Mi se pare că formula e lipsită de… consistenţă. Şi nici nu „luminează” privirea. Din contră, dacă ai ochii extra sensibili, aşa ca mine, ai toate şansele să-ţi înroşească privirea.

Periuţa pare a fi bună şi mă gândesc să o folosesc cu alte mascara, să văd dacă acoperă uniform genele.

Concluzia e că, deşi îmi plac multe dintre produsele Max Factor,  rimelul ăsta a fost o mega dezamăgire pentru mine. Am avut mari aşteptări de la el pentru că atunci când l-am cumpărat am citit foarte multe review-uri laudative.